REPROSUL

Cu toti prietenii mutati ori plecati periodic din oras, m-am napustit asupra bibliotecii; desigur, si asta, ca orice altceva, m-a plictisit in scurt timp si nevoia de prezenta umana m-a impins sa sun un ... amic  sau  mai bine zis, o "cunostinta" , o persoana pe care o stiu foarte putin, insa de la care ma astept sa ma scoata din ghearele plictiselii. Plec de acasa cu toate sperantele ca "reuniunea" noastra are sa fie una de bun augur; fireste ca nu a fost asa, sau nu neaparat, intrucat "cunostinta" s-a napustit asupra mea si in pofida asteptarilor mele, am mers mai mult dusa pe sus de cat pe propriile picioare; ii "eram draga"; sa vezi treaba!
dupa cateva minute petrecute pe faleza, holbandu-ma cu nesat la luna "cvasi-plina", timp in care uitasem oarecum de prezenta celuilalt langa mine aud REPROSUL: " Da' noi stam aici degeaba, asa, si pierdem timpul?" ; omul stia ce voia si nu voia deloc aceleasi lucruri ca si mine...
Dupa faza asta m-am dus acasa... singura...